24 apr. 2014

Cum să nu ridici mașinile din Constanța în 3 pași

În orașul Constanța sunt multe mașini ce trebuie ridicate de pe trotuare, din spatele blocului sau din orice alt loc ocupat degeaba. Vorbesc de mașini stricate, uzate la maxim, cu roțiile dezumflate sau chiar și de mașinile luxoase, nou-nouțe dar abandonate de săptămâni sau luni de zile în același loc.

Nu-mi place să mă iau atât de tare de Poliția locală dar sunt de-a dreptul incompetenți în atâtea sfere ale propriei lor meserii. Bine că nu sunt electricieni sau zugravi căci ar fi fost și mai rău de noi...nu că nu ne este rău acum.

În articolul de aici, aflăm că Poliția ridică astfel de mașini din oraș urmănd o procedură cu 3 pași:

Pas 1: Se fac verificări pe teren sau se primesc sesizări de la cetățeni;

O să mă opresc aici. Pare o mare minciună asta. Nici nu cred că există un serviciu dedicat exclusiv acestei treburi. Cu siguranță se primesc sesizări și atât iar apoi...nu se întâmplă nimic, căci Gigel cel nou angajat e sătul să se ducă după cafele și să preia telefoane de genul. Plus că celui care "îl dă în gât" pe proprietarul mașinii abandonate i se cere să se deplaseze la fața locului pentru a se întocmi un proces verbal. Ce cetățean sănătos la cap (fie el și bun samaritean) s-ar implica în asemenea lucru? Logic că o să-ți închidă telefonul în nas oricât de polițist ai fi tu. Plus că cetățeanul nu știe de când e mașina acolo, poate doar o vede aproape dezintegrată pe trotuar și vrea să fie luată de acolo. Ce trebuie el să constate și să semneze? E bătaie de joc și pierdere de timp.

EU fac verificări pe teren, nu Poliția. Eu știu să merg pe două picioare și știu să-mi folosesc vederea. Cu aceste două simțuri cu care sunt dotați mai toți oamenii, pot găsi din greșeală minim 50 de mașini de genul din punctul A în punctul B unde am eu treabă. 

Pas 2: Un inspector al Poliției Locale se deplasează la fața locului să constate problema;

Tot Gigel probabil.

Pas 3: Se caută proprietarul și se anunță problema. Dacă în 10 zile nu își ia mașina de acolo va fi ridicată de către autorități. Dacă după 10 zile nu-și ridică mașina de la autorități, autoritățiile o vinde pe Mercador (ce și-a schimbat numele de curând ca fraierul în OLIȚĂ au OLX sau ceva...).

Problema începe cu primul pas. Ca și în viață, dacă îl faci greșit...o să-ți fie foarte greu. Ar trebui cu adevărat să se formeze o unitate specială pentru problema asta. N-ar dura mult. Apoi ar trebui polițiștii să umble cu adevărat în teren pentru a căuta problemele. Dacă lucrau la Privat, până la 1 Mai să zicem, erau deja ridicate toate, cel puțin cele evident abandonate. Iar asta dacă puneai la treabă doar un om sau doi. Cât despre pasul 3...pentru restul mașinilor, nu știu ce să zic. E o chestiune dificilă ce trebuie neapărat dovedită în timp. Dar nici cum scrie în ziar! Cică: "Ori, fără declarații de la doi martori, polițistul trebuie, practic, să meargă în momentul sesizării și să facă o poză mașinii, iar peste un an de zile să facă același lucru, pentru a dovedi faptul că stăpânul a lăsat-o de izbeliște" spuse probabil vreun Garcea din secție. Ce se întâmplă între momentul primei acțiuni și celei de-a două de după un an? Primești salariul pentru nimic pentru un lucru la Stat. Am o mică nelămurire. Omonimul ăsta "stat", e parodie la noțiunea "Guvern românesc" ?

21 apr. 2014

La multi ani, Joie !

Așa îmi urează Google, deși ar fi fost mai tare să-mi ureze pe platforma Internațională. Bănuiesc că pentru asta trebuie să ajung și eu un om mai de seamă.

E ziua mea din nou, sunt prima zi din Taur și am o mândrie ciudată pe tema asta. Da da...iar o dăm cu zodii and shit. Eu unul sunt cu zodiile căci le-am observat un tipar practic. Majoritatea refuză să vadă asta căci nu știu cum sau că sunt snobi și se dau după curentul Anti. Eu rămân cu gândurile mele.

Ah, chiar ziceam pe Facebook că o să-mi dea lumea mesaje pe telefon și s-ar putea să nu le mai am numărul. Bine că am agendă, ia să caut să văd cine mi-a urat adineauri "lma"! Aveam înainte un Excel cu telefoane și era mai ușor să caut "veriga lipsă" dar momentan nu am acces la fișierul respectiv. Damn, nu știu cine e. I-am răspuns "Mulțumesc, număr misterios pe care nu îl mai am în agendă". De data asta, nu cred că aș fi șters această persoană, deși nu-mi țin multe în listă, dar chiar am reușit să-mi șterg de curând toți Contacts. Deh, telefon nou.

Am 28 de anișori căci până la ani mai am. Nu realizez ce înseamnă vârsta asta. De la o vârstă în sus m-am cam oprit din a mai ști cu exactiate câți ani am și ce ar trebui să însemne asta per total. Dacă prind 30 de ani o să mă minunez ceva mai mult, o să fie o cifră mai schimbătoare dar până acolo nu prea gândesc nimic despre vârsta asta. Regret că nu m-am "trezit" mai devreme, că n-am făcut mai multe mai devreme deși aș fi putut în condițiile potrivite. Dar...bănuiesc că asta ne conturează pe noi: și bunele și relele, în orice formă s-ar prezenta la final. Mă bucur însă că pe moment sunt ceva mai liniștit. De obicei, de ziua mea, ieșeam din casă și hoinăream trist oriunde numai să nu aud urări de la lume. Eram deprimat mult și n-aveam chef de nimic, nu că aș avea chef acum sau că o să fac azi ceva special (din câte știu eu). Dar acum sunt ceva mai echilibrat. Locuiesc într-un cartier nou ce este liniștit, am camera mea decentă cu tot cu pat mare, deși n-am azi bani în buzunar peste 4 zile o să-mi iau jumate din salariu, față de alți ani am acum o greutate bună și o condiție fizică bună și un păr de mărime medie așa cum trebuie... E o zi bună să tragi niște concluzii, căci până la urmă de aia ne bucurăm sau de aia ne întristăm de ziua noastră, de Crăciun sau Revelion...ajungem la un popas unde ne pornim pe calcule și analize și scurte linii trase sub acțiuni și inacțiuni.

E o zi cu Soare, e o zi liniștită, nu mă simt traumatizat sau anxios...da, mă pot bucura de ziua mea doar din aceste puține motive ce sunt de fapt cele mai puternice!

20 apr. 2014

Parcul Tăbăcărie în ziua de Paște 2014


În timp ce mulți din voi vă trezeați pe podea după o noapte de beție sau vă pregăteați să beți în cinstea iepurașului magic sau a nu-știu-ce, eu alergam prin parc pentru o doză de rezistență în plus. Nu vă speriați, mă apuc de băut și eu acum!

Nu o să pun poze cu oameni fericiți și copilași jucându-se ci o să pun câteva poze mai de scandal iar altele doar de Update. Oameni erau în parc, copii mulți. Unii stăteau pe bănci, alții se plimbau cu bicicleta și rolele iar vreo 3-4 alergau. 

Pe la biserica Sf. Mina, am observat o ciudățenie. O bucată mare din parc a ajuns îngrădită. Ce era înainte cale normală de acces este acum proprietate privată aparent.


Ce ar zice Dumnezeu și Iisus Hristos, ei? Ce ar zice??? Același lucru pe care l-ar zice și iepurașul de Paște probabil.

Spre Faleză Nord, dăm de curtea Complexului Muzeal de Științe ale Naturii. De ce nu i-am zis niciodată CMSN...nu știu. Și ăștia au gard.



Putem vedea în imagini un fel de țarc. Ba chiar, dacă vă uitați atent la imagine, puteți vedea în interior ceva cu alb și negru ce este de fapt un obstacol din acela de lemn peste care sar caii. Așadar...nu știu ce minuni ne va paște în acest loc.

Tot pe această parte, în parc, paralel cu renumitul Colegiu Energetic, aveam o bucată mare de pământ (un fel de Pălăria lu' Nea' Goe de pe plaja Modern). Zic "aveam" căci ceva s-a întâmplat și aici...



Pentru această zonă am văzut cândva un proiect parcă, un fel de grădină zoologică sau ceva (citește aici pe Urban Constanța) . Rămâne de văzut ce se va construi căci așteptări mari aveam și de la World Trade Center Constanța ce momentan putrezește pe strada Traian... În fine. Ideea este că se produc mari schimbări în acest parc și încă o să mai vedem câteva pe viitor. Mi-ar plăcea mult să văd lacul golit și curățat și încă sper că cineva va face asta cândva înainte să mor eu dacă se poate.

Eu credeam că ieri e Paștele | Stațiunea Mamaia în reconstrucție 2014


Ieri, zi liberă, treburi de făcut. M-am trezit devreme lângă fata căreia i-am și urat din start un somnoros "Paște Fericit". Anii trec iar eu pierd sensul sărbătorilor din ce în ce mai mult. Credeam că Paștele se sărbătorește egal în trei zile dar aparent doar azi e Paștele. Nu știam eu de ce nu luase foc ieri Facebook-ul cu "Fie ca"-uri...

După o mică ceartă cu fata respectivă cu uși trântite și tot tacâmul, că altfel nu ar mai fi fost vorba despre viața mea, am plecat către casă. Duș, ras absolut toată moaca în afară de soul patch că nu știu de ce, apoi m-am pregătit pentru o ședință de condus (cu tată, fiu și duh și tot). Da, fac iar școala de șoferi. Am dat de un instructor unic (vârstă de om trecut prin viață, ținută respectabilă, atitudine manierată...) iar cu acesta încerc să conduc cât mai des și oricât de mult este necesar. Fiind vorba și de un Ford Fiesta pe motorină, am o viață foarte bună la volan. Chiar și dânsului i-am urat "Paște Fericit" și...mi-a răspuns desigur căci în general toți răspund același lucru știind că așa e perioada sau neștiind nici ei când anume e Paștele. Noi tinerii cred că suntem ăia mai picați de pe Lună de obicei inclusiv în chestiuni de sărbători.

Ba chiar de alaltăieri l-am sunat pe șeful meu să-i urez asta și nu a reacționat cumva ciudat, ca un bun prieten ce ieri mi-a spus la telefon: "Um...Nu azi e Paștele. E Duminică". El a fost singurul care mi-a relevat acest fapt. 

Conduc din ce în ce mai bine însă trebuie să lucrez la anumite detalii iar la altele trebuie să-mi formez instinctul mai bine. Știind că după condus nu am planuri sau că o să evit planurile maică-mii de a ajuta-o la drob și alte nebunii, m-am îmbrăcat sport, cu noii mei adidași de la Decathlon. Așadar, după condus am tulit-o către stațiunea Mamaia pentru un jog, unde am văzut și eu mai de aproape pasarela de mai sus. Până să mai alerg, am mai văzut lucruri diverse, în mare parte șantiere în lucru.



Asta e spre plajă. În spatele imaginii s-ar vedea sediul Radio Vacanța. Lângă acest șantier, cu fața spre Hotel Parc, m-a amuzat panoul ăsta:


Ce de verde e în spate...

În promenada de la intrare în stațiune, se fac din nou fel și fel de lucrări de modernizare ce blochează toată circulația pe segmentul respectiv. Observ că s-a lucrat mult la un sistem eficient de canalizare și apă ce se întinde pe toată distanța stațiunii.


Am alergat și apoi am mers și apoi am alergat iar de la Aqua Magic până după Cazino (pe la Palm Beach) și înapoi în 36 de minute. Nu mai aveam gașca Sanasport după mine pentru a mă motiva. În apropiere de Cazino, în spatele magazinelor ălora cu fel și fel de mărfuri la vânzare, am găsit un morman de gunoaie la care tocmai ce contribuise un nene cu o scândură sau ceva...


Aș spune că e partea nevăzută a stațiunii dar este totuși cam evidentă. Dacă nu pentru cei ce se plimbă pe noua promenadă în construcție în valoare de 10 milioane de euro, atunci sigur pentru cei ce parchează în zonă în curtea hotelurilor apropiate. Dezastru!


Că tot vorbeam de Cazinoul din Mamaia. Asta se află în fața sa. O altă schimbare pregătită pentru carnaval! Nu glumesc. Așa vrea primarul Constanței, să facă nu-știu-ce carnaval, asta în timp ce orașul Constanța sângerează din cauza mizeriei, trotuarelor ocupate și cârpite, canalizărilor insuficiente, transportului în comun prea scump...și așa mult mai departe. Dar noi Paștem fericiți că doar suntem oi și nu spunem nimic.

În fine. Peste o oră ies iar la condus deci stați în casă la miel, drop și cozonac! Apropo, că tot e o sărbătoare mare. Dacă n-ați ieși beți la volan, ar fi minunat! Have a nice day!

13 apr. 2014

Cea mai creativă idee de Paște vine din Galați


Ieri, 12 Aprilie 2014, cei de la Shopping City Galați au avut o idee foarte bună pentru a ține ocupați și în plin proces de creativitate un grup de elevi din același oraș. Evenimentul s-a numit "Super Atelierul Iepurașului".

Au început cu câteva ouă uriașe de 1,40 metri înălțime ce urmau a fi colorate de micii artiști de ocazie. Pentru a le fi mai ușor acestora, s-a apelat la serviciile Artilex Handmadeart ce este condus de Alexandra Heisu, aceeași artistă vizuală despre care am discutat cândva aici sau aici. Aceasta a desenat un contur pe aceste ouă uriașe, făcându-le sarcina copiiilor mult mai evidentă. 



Au participat în jur de 70 de copii ce înainte să apuce în mână acuarelele tempera ce urmau a fi folosite cu dibăcie, au admirat și pipăit cu fascinație uriașele decorații. "Când i-am văzut cum ating și trag de acele decorații, m-am temut puțin să nu le strice până să se apuce de treabă!" spune Alexandra Heisu. Dar totul a decurs așa cum trebuie iar rezultatul final a fost creativ, amuzant și impresionant.





Alte poze de la acest eveniment pot fi găsite pe pagina Shopping City Galați, aici și pe pagina Artilex Handmadeart, aici.

Cel mai recent proiect Artilex Handmadeart este "EcoLove", o idee de a folosi hârtia reciclată ecologică pentru variate ornamente și decorațiuni.


Autoarea își prezintă lucrarea de mai sus ce conține aproximativ 30 de trandafiri mici din hârtie și ce măsoară doar 15 cm. O altă lucrare, precum cea de mai jos, conține 150 de trandafiri, are diametrul de 25 cm și poate fi folosită ca decorațiune pentru masă.


Alexandra mai poate confecționa rame foto, diverse flori bogat colorate sau alte decorațiuni ce ar arăta bine în vitrina unui magazin, într-un salon de nuntă sau în multe alte locuri ce apreciază nu doar arta Handmade ci și soluțiile Eco. Aceasta spune că toți cei care s-au oprit să-i vizualizeze produsele au fost 100% receptivi și încântați de idee.

Artilex Handmadeart poate fi găsit pe Facebook pe pagina de aici iar în curând va avea și un website.

Ce îmi place și ce nu îmi place la Decathlon Constanța


În curtea Centrului Comercial TOM (unde găsim și Carrefour) avem magazinul sportiv Decathlon, un spațiu mare plin de articole sportive de toate soiurile.

Îmi place la acesta că e spațios și că are nu doar produse simple sau de fitness ci și de Biking, Pescuit, Tenis și altele. Prețurile pot spune că sunt destul de atractive iar gama destul de variată. Îmi place că poți să te plimbi nestingherit în interior și că poți să probezi și să analizezi orice produs oricât de mult dorești. Ba chiar, m-a amuzat tare când am văzut un client ce-și testa bicicleta dorită plimbându-se pe un culoar principal al magazinului. Bicicletele sunt mai ieftine decât în Cora sau Carrefour, de exemplu. Sunt și mai echipate.

Ce nu-mi place este că nu toate prețurile sunt afișate. E o problemă mare cu prețurile la ei, unde mai pui că am văzut două produse identice cu prețuri diferite, așezate una la o mică distanță de cealaltă. Altele nu conțin informații despre reducere (dacă e cazul). Eu am cumpărat ceva de curând de acolo și am aflat la casă că este la preț redus cu 50%. Nu mă supără că e redus desigur dar dacă știam asta poate îmi mai puneam ceva în coș. Alt lucru supărător este produsul așezat în categoria greșită. Mi-am cumpărat o pereche de adidași ce erau așezați pe raftul unei mărimi de picior anume și păreau să-mi vină bine, acasă însă, testându-i mai mult și analizându-i mai bine, am observat că sunt un pic cam mari. Nici nu știu dacă mi-i schimbă...

O ultimă supărare menționată este aceea că personalul, deși pare amabil, este cam absent în preajma clientului. Am zăbovit uneori pe lângă un produs fără preț așteptând să fiu băgat în seamă de cineva dar tot eu a trebuit să vânez una din angajate. Apropo, au și articole de Vânătoare. La un set de ciorapi de exemplu mi s-a spus că mă costă 10 lei deși undeva în dreptul altui raion am observat că același set costa 12 lei, dându-mi peste cap socotelile și calculele. Au costat întradevăr 10 lei dar de asta am fost sigur de abia la casă. Îmi place să fiu lăsat în pace de angajații unui magazin dar uneori, mai ales când îmi pun pe față o privire nedumerită și stau în același loc pentru mai mult timp, prefer să fiu întrebat dacă sunt ok.

În rest, este un magazin destul de bun și suficient ce are și produse la reducere sau second hand din când în când și ce are în interior și un serviciu de imprimare pe tricou. Recomand să vă cumpărați articole sportive din astfel de magazine și recomand mai ales să vă cumpărați și îmbrăcăminte sau încălțăminte specifică tot din astfel de magazine. De exemplu, un tricou ce este confecționat într-așa fel încât să-ți respire corpul costă doar 50 sau 60 de lei (poate și mai ieftin puțin) iar cea mai ieftină pereche de adidași de alergat (ce se deosebește de altele cumpărate din Leonardo să zicem prin aerisire, sentimentul de încălțăminte ușoară și ergonomie) costă vreo 60 de lei. 

Decathlon este de asemenea sponsor și la Maratonul Nisipului, eveniment în plină desfășurare în acest moment în Stațiunea Mamaia.

[LE 15.04.2014]


Gata. Am fost și pe la Decathlon din nou. Maria, fata de la casă, a acceptat într-un mod prompt să-mi schimbe perechea eronat cumpărată cu una potrivită.

Mi-am găsit eu numărul potrivit dar am pus ochii pe altă pereche de adidași pe care voiam s-o cumpăr inițial dar care e cu vreo 100 de lei mai scumpă. Din fericire pentru portofelul meu, le lipsea fix numărul meu! M-am băgat în seamă cu Alexandra, o angajată ce avea treabă prin zonă. I-am spus așa pe un ton prietenesc că se mai întâmplă să se amestece numerele pe rafturi și să mai verifice din când în când să nu inducă lumea în eroare. Ea mi-a răspuns zâmbind și m-a întrebat dacă nu mi-am schimbat perechea iar eu i-am spus că acum o fac. Mi-a recomandat să-mi facă și card Decathlon, căci nu mai am pe viitor nevoie de bon pentru a-mi schimba lucrurile...plus că mă fac cu puncte la fiecare achiziție. Am fost de acord așa că m-am dus cu ea să-mi facă un card. Mi-a ales și o imagine de fundal cu niște alergaci și totul e bine. Cerându-mi datele, a aflat că vine ziua mea în curând, așa că mi-a urat La Mulți Ani. Am apreciat.

Hai că au fost simpatice angajatele, cum am și presupus în cuvintele de mai sus că sunt. De abia aștept să mai cumpăr câteceva de la ei dar sper să aducă ceva mai multă marfă, mai variată chiar! Vreau multe, nu? Gata! Weekend-ul ăsta oricum sunt liber...ne vedem la alergat! În mod profesionist de data asta că am cu ce! Entry level așa...dar am!

10 apr. 2014

Alerg în loc cu pas domol

Uneori mă ofilesc din cauza inacțiunii, alteori simt ca și cum nu aș avea timp de nimic pentru că am atâtea de făcut.

Zeița Fortuna mi-a dat poate norocul de a mă afla "în treabă" într-o anumită perioadă dar tot ea îmi dă și nefastul agitației continue ce totuși se petrece pe un fundal oprit. Simt uneori, în același timp, că nu mai pot, că vreau atât de multe și că nu mai vreau nimic. Este un sentiment care mă irită, un alergat în reluare, ca în cele mai rele vise ale mele când vreau să fug de un rău dar pasul meu de fapt nu este eficient. Stau imobil și mă agit cu gândul la câte lucruri trebuie să fac și caut să-mi concep un plan pentru fiecare. Nu cred că nu aș putea să gândesc metode de pus în aplicare pentru elementul A, elementul B și alte câteva, dar nu se potrivesc între ele așa că eu doar mă agit repetitiv căutând robotic parcă o soluție până o găsesc pe cea bună. Dar rămân de multe ori în același stadiu de contemplare infernală.

Ce frustrant e să n-ai nimic de făcut sau brusc să ai prea multe de făcut. Poate trăim într-o societate proastă ce nu ne permite echilibrul sau poate ține doar de mine să fiu cumva. Mulți nu ar înțelege ce înseamnă asta. Nu există să o duci bine și să fii pozitiv doar din Ambiție. Am întâlnit mulți mincinoși ce pretind asta iar mulți din ei nici nu-și dau seama că mint pe alții sau că se mint singuri. Sau cel puțin așa îmi dau ei impresia (mincinoasă și ea cel mai probabil). La fiecare eșec, ei se uită strâmb la oglindă și au impresia că așa trebuie să fie, că eșecul este doar un șut ce le confirmă datoria de a continua. Nu merge chiar așa căci spiritul omului nu poate fi dresat așa mecanic cum pretindem noi obsesiv în Bestseller-e de ocazie. O duci bine atunci când ai condiția și mai ales norocul de a o face!

Așadar, bănuiesc că ține de mine să influențez cumva propriile gânduri și că ține mai mult de noroc să dau de ceva bun în cale. Trebuie să am o atitudine puternică și pozitivă dar nu prea mult! Culmea! Dar nu e culmea. De ce? Căci de fapt, cu o atitudine prea pozitivă, aș putea să locuiesc și într-o casă din carton și să zic că sunt ok sau aș putea să țin de mână cea mai proastă ființă sau cea mai parșivă și să zic că o voi schimba cu timpul sau că viața nu e perfectă și așa fac toți șamd. E o prostie majoră ce facem, să ne mințim singuri atât de intens. Poate asta și fac de alerg pe loc, poate mă mint atât de tare și îmi ignor gândurile repetitive în scopuri ideale sau prostești când de fapt ar trebui să am scopuri ideale dar pragmatice. Poate ar trebui să sting lumina și să opresc muzica...să rămân eu cu mine pentru un timp și să nu mă mai gândesc la altceva decât la un plan simplu, la o stare lejeră. Nici de asta parcă nu am timp...