4 mar. 2015

S-a enervat vânzătoarea pe mine că i-am plătit cu mărunți

M-am dus adineauri la buticul ăla de pe Bd. IC Brătianu cu Dezrobirii și s-a luat vânzătoarea de mine că-i plătesc cu mărunți de 10 bani!

Cum nu prea mai am bani până la următorul salariu, am zis să-mi mai scotocesc prin casă de mărunți pentru un pachet de țigări. Am găsit vreo 8 lei din bancnote, 2 lei din 4 monede de 50 de bani și vreo 5 lei din monede de 10 bani. Mă duc eu la buticul respectiv și am dat de o tanti cu o bască pe cap. Mă simțeam deja cam prost că o plătesc cu atâția mărunți dar...asta e.

- Bună seara. Aveți Kent 8? Întreb eu. Avea. Haide că mă voi debarasa de niște mărunți. Continui eu, pe un ton vesel.
Mi-a dat de înțeles că nu avea nevoie de mărunți dar am zis că asta e. Îi pun primii bani apoi pun încă două turnulețe de 4,5 lei din 10 bani. Reacția ei a fost...inedită.
- Ah, nu veni la mine cu așa ceva! Spune ea, în timp ce-mi dă cu dosul palmei peste monedele așezate în formă de turn.
- Păi ce să fac? Dacă pe ăștia îi am... Întreb eu deja iritat.
- Du-te la alt magazin, nu veni la mine... Zicea ea, continuând să monologheze diverse proteste.

A văzut că nu plec de acolo și zice că îi numără, bine...dar mi-a și dat impresia că se uită la mine ca să vadă cine sunt, să mă țină minte. Cam așa mi-a exprimat frustrarea ei.

I-am zis că doar nu căutam acum alt magazin prin tot cartierul și că sunt și ăștia bani oricum. Ea se tot plângea de acest nenoroc de a avea un client care îi plătește un bun - fie plata și în monede de 10 bani - și îmi dădea impresia că a stat prea mult cu nasul în ziare și că a crezut că ceea ce fac unii la Bancă în protest, o făceam eu acum pentru un pachet de țigări.

Numără ce numără și spune că mai trebuie 50 de bani, că s-a scumpit la 15 lei Kent-ul. Mi-a arătat și Bonul Fiscal ca să fiu sigur, dar...nu mi l-a dat. Bine că mai aveam 50 de bani în buzunar, așa...de urgențe precum astea. Erau și ăia de 10 bani. Nu a mai comentat de data asta.

Dacă eram în toane mai proaste, îi făceam scandal și pentru Bonul ce nu mi l-a dat dar mai ales îi căutam datele firmei și făceam o plângere. Auzi tu! Să-i dai peste bani unui client! Nici nu m-a crezut prietena când i-am povestit asta! Credea că glumesc. A zis și ea că unii așa sunt, nu cunosc valoarea banului, a fiecărui ban, 10 bani sau 50 de bani.

De aia nu ies oamenii din casă cu mărunții ce rămân rest de la diverse cumpărături. Dar...nu dați înapoi! Nu are nimeni voie să te refuze. Trebuie să le mai dăm peste nas puțin persoanelor ăstora tupeiste. 

Cum văd eu Promovarea în Presă și Drepturile de Autor conexe

Din când în când, vedem câte un scandal mai mic sau mai mare despre anumite articole din Presă. De multe ori, apar ca părți vătămate bloggeri, creeatori de conținut sau fotografi.

Eu zic așa: Ca să minimizăm astfel de certuri ce eventual pot să ne facă rău în viitoare colaborări, trebuie să avem o conduită mai bună atunci când cerem o promovare/colaborare dar și atunci când o oferim. Adică într-o situație nedreaptă în Online sau Presă scrisă, poate fi de vină atât bloggerul/fotograful dar și Presa. Per total, Presa - fiind cea care dă mesajul mai departe -, trebuie să fie puțin mai riguroasă și să nu accepte orice fel de comunicare cu ea și orice fel de materiale de promovare. Presa are mai mult de pierdut, căci este mai drastic sancționată de forțele din domeniu ale unui Stat.

De exemplu, când am lucrat cu Presa, am preferat să trimit un Comunicat de-a dreptul (într-un document, frumos aranjat...). Îl scriam eu personal, dar îl scriam relevant și cu orice detaliu concludent. Ba chiar menționam și o serie anterioară a evenimentului promovat sau alte evenimente la care am participat în promovare, dacă era cazul. De asemenea, un link de blog sau website în subsolul mail-ului, spune multe. Trebuie dat click acolo! Cât despre poze, căutam să dovedesc că sunt pozele mele și chiar întrebam dacă vrea originalul pentru a dovedi cât de cât că sunt proprietatea mea. Dacă eu înșel Presa cu informații false iar Presa chiar nu are cum să-și dea seama de asta, atunci eu ar trebui să fiu răspunzător pentru încurcătură. Presa trebuie să insiste să comunic ceva relevant și să mă verifice cumva în materie de conținut propriu. Nu zic să-mi ceară Nume Prenume și CNP, căci asta doar m-ar descuraja să lucrez cu ei, dar să fie sigură că sunt o sursă bună și că ceea ce le dau este conținutul meu sau un conținut viabil. Un search simplu le dă multe detalii despre mine și despre munca mea iar unele articole pot fi verificate tot prin Google pentru a vedea dacă se găsesc pe internet, cu altă sursă. Iar în caz de o nedreptate dovedită, trebuie fiecare să acționeze. Dacă eu sunt autorul moral al comunicatului, a evenimentului sau a unei fotografii, ar cam trebui neapărat să le comunic dacă văd o problemă ce a decurs fără știrea mea. De asemenea, Presa trebuie să răspundă absolut imediat în fața acestor acuzații și să îmi comunice ce decizie se poate lua.

Cât despre amenințările cu Judecata...să fim serioși! De multe ori, cazurile pe care facem scandal, nu au un câștig de cauză și vorbele rămân doar vorbe. Amenințând o persoană cu datul în judecată poate deseori doar să-l întărâte pe acuzat ba chiar poate îți face el o "favoare" și începe demersul înainte ta, târându-ți justificat prin noroi numele, brand-ul sau trustul. Trebuie să avem grijă cu astfel de reacții exagerate!

Deseori, un autor moral este mulțumit să-și vadă numele în articolul promovat. Ba chiar el o să dea share la acest articol și va ajuta în continuare la promovarea sursei. Este Win-Win deci, totul începând de la Comunicare și recunoaștere a muncii prestate.

Cât despre Bloggeri versus Presă...e oarecum spinoasă treaba, deși nu ar trebui. Suntem o mână de scriitori într-un oraș. Că suntem Bloggeri sau Jurnaliști, ne cam cunoaștem. Unii din noi ne dăm seama că suntem cunoscuți când ne vedem propriile subiecte copiate, fără vreo mențiune, deși fix în acea perioadă și tu scriai exact despre același subiect mai aparte. Nu dăunează nimănui să menționezi originea articolului tău, chiar dacă este ca inspirație doar (sau mai ales în acest caz). De exemplu, eu am scos la suprafață (după ce acum mulți ani doar o sursă scria despre asta) situația cu Tunelul lui Anghel Saligny din oraș iar apoi presa vuia despre asta. Nu a menționat nimeni nimic de mine. La fel și cu Cazino-ul, istoricul despre clădirile vechi din oraș, șamd.

La final, zic una rapidă și de poze. Mi-ar plăcea ca poza mea, ce este preluată pe un blog sau website, să aibă sursa trecută acolo undeva. Dacă am watermark pe ea și se înțelege unde face trimitere, ar cam trebui să fie "fair game", adică nimeni să nu mai menționeze pe nimeni dacă nu vrea, ci să lase watermark-ul acolo și gata. Mulți vor prea multe. Vor hyperlink și pe Facebook-ul lor, pe Website-ul lor și tot. Consider că e greșit. Atâta timp cât lucrarea are watermark, este bună de preluat (mai ales că Legea românească spune că orice lucrare adusă la cunoștință publică, mai ales dacă este și de interes public, poate fi dată mai departe ca scop de știre sau promovare publică). Trebuie menționat autorul când vorbești despre o știre mai importantă, unde poza asta este de fapt știrea în sine. Este o zonă oarecum gri dar devine simplu când te gândești la omul din spatele aparatului de fotografiat. Dacă poți să-l promovezi, fă-o! Dacă are watermark, lasă-l acolo! Vorbim desigur și de poze precum cea de mai sus, luată din Google Images, ce n-are o sursă clară (probabil cumpărată de unii pentru o afișare unică la un articol). Aici aș putea să nu menționez sursa căci n-am de ales iar dacă cineva m-ar da în Judecată, ar trebui să dovedească că i-am prejudiciat bunul. Că n-o pun la vânzare undeva sau că nu dau de înțeles că e făcută de mine ar trebui să fie de ajuns. În cel mai rău caz, când sunt sesizat de o problemă de Copyright, trebuie să-i răspund presupusei părți vătămate. Asta nu înseamnă că o să și fac cum vrea ea dar dacă Legea e de partea ei, nu am cum să nu mă supun. Cel mai bine însă, ar fi ca prejudiciatul în cauză să mă atenționeze și văzând că nu-i atac proprietatea ci că doar o afișez să îmi propună să o păstrez cu o simplă mențiune a sursei. Toți vom fi apoi mai fericiți, mai liniștiți și am putea cu adevărat să profităm de ceea ce se numește Libertatea Expresiei, ce implică deseori și mijloace vizuale.

3 mar. 2015

A fost găsit sponsor pentru Zolty

Vorbeam acum ceva timp despre un concurs al bloggerului Zolty Bogata (vezi articol aici). Spuneam că acesta are de dat un cărucior electric pentru o persoană cu dizabilități motorii (vezi concursul aici).

Grăiam de asemenea că pentru acest produs de care s-a folosit el în trecut, avea nevoie de niște baterii ce poate vor costa 1500 de lei, poate mai mult, poate mai puțin... Drept urmare, a căutat sponsor iar cei de la Blogal Initiative l-au ajutat.

Sponsorul este...


Grup media TVSat cu sediul în Buzău. Acesta cuprinde televiziunea regională TV Sud Est, televiziunea locală TVSat, publicația Scurt pe 2 și postul regional, Radio Boom.

Eugen, de la pezevenchi.ro, este cel ce a a făcut legătura între GM TVSat și beneficiarul final al sponsorizării. Exact, un coleg blogger, regăsit și el pe Blogal Initiative. Good job! De abia aștept să văd un câștigător, ba chiar aș trece căruciorul electric și printr-o ședință de Pimp My Ride! Visez prea mult? Ok..o lăsăm așa... Succes în continuare!

1 mar. 2015

Nu m-am mai bătut cu cineva de mult

Doi băieți veseli, cu câte o sticlă de bere în mână, mergeau pe stradă. Unul din ei a întins mâna intenționat pentru a-i atinge în treacăt brațul prietenei iar ea a reacționat nervos.

Acum vreo juma de oră s-a întâmplat asta. Noi mergeam pe stradă în sus, ei veneau spre noi, în jos. Am întrebat prietena ce s-a întâmplat în timp ce ei plecau amuzați. Mi-a zis rapid că i-a împins brațul și am țipat și eu la ei. S-au întors la mine cu un "ce bă?", dar la ce se așteptau? să nu-mi dau jos ghiozdanul de muncă din spate pentru a fi gata de confruntare? Cum nimeni nu a aruncat încă vreun pumn, s-au calmat apele rapid și unul din ei și-a cerut scuze, urmând imediat și de celălalt, a cărui mână întinsă am refuzat să i-o scutur. Posibil s-au lăsat înșelați de părul meu ciufulit și de fața mea tâmpă sau pașnică sau naiba știe cum e percepută de unii... Fiind față în față cu ei, au putut vedea că-s mai mare în vârstă ca ei iar probabil geaca mea groasă mă umfla și mai mult în pene.

Nu e bine să fii bărbat și să pățești faze de genul dar nici să sari la pumni așa ușor nu e bine. Suntem prea orgolioși, prea masculi feroce fără vreun sens. Nu mă mulțumesc scuzele lor dar le iau în seamă.

Mă gândeam acum la asta (cum o face obsesiv orice băiat după orice confruntare de genul)... Nu m-am mai bătut cu cineva de mult . Deseori, fiind mai calm poate, mai cumpătat, te gândești că la felul tău, greu te "aprinzi" într-un conflict de acest gen. "Norocul" meu a fost că tocmai ce mă supărase respectiva prietenă și vedeam deja roșu în fața ochiilor. Poate și de aia m-am comportat așa mecanic, pregătit de scandal. Dar...oare cum ar fi decurs lucrurile? Nici nu mai țin minte cum e să dai un pumn sau cum e să fi călcat în picioare la propriu. Cred că e ca mersul pe bicicletă. Poate și mai și când viața asta te irită așa tare pe zi ce trece, în maturitatea ta cotidiană copleșitoare. La fel ca în pictura din articol, de Josef Süss, m-aș fi tăvălit probabil și cu cei doi băieți (nu erau chiar români dar nici chiar țigani parcă) și cu trei și cu patru. Am crescut într-un loc unde se întâmpla des să primești un capac, un pumn sau să dai și tu un picior în fund și să fugi dacă era cazul. Te vedeai a doua zi, te împingeai, te tăvăleai, te calmai...o luai de la capăt cu altul în altă zi. Dar, cum spuneam, nu știu cum aș fi reacționat. Dacă aș fi fost impresionant, dacă ar fi trebuit să mă duc la muncă cu o vânătaie la ochi. Habar n-am. Ideea e că trebuie să fii mereu pregătit pentru astfel de confruntări. Nu trebuie să le cauți tu căci uite că apar odată și-odată. Că stai cuminte în banca ta nu te scutește niciodată de o posibilă confruntare violentă. Sau...te scutește cu un cost psihic atunci când nu reacționezi. Eu unul am scăpat ieftin, puteam să am o seară mai proastă ca acum. Dar, dacă băieții și-au cerut scuze, ce să mai zic și eu acum...

Jerry's Pizza nu m-a impresionat

Tot nu știu cine e Jerry dar știu că ar mai trebui să lucreze puțin la pizza sa.

Acum nu mult timp, în orașul Constanța a apărut o nouă pizzărie celebră, pe nume Jerry's Pizza. Ieri am făcut și eu o comandă la ei și singurul lucru care m-a mulțumit a fost rapiditatea livrării. În vreo 15 minute doar mi-a fost livrată pizza comandată, însă mai așteptam încă 15 minute dacă lăsau ciuperciile alea să se facă mai bine în cuptor. Am ales un blat subțire ce are un gust mai aparte dar care nu m-a dat pe spate. Nu știu dacă blatul trebuia să aibă gustul pe care îl avea, îl suspectez și pe acesta de coacere incompletă. Ceea ce dăuna întregului gust erau ciupercile ce erau apoase, prea crude. Pentru două pizza (una mică, una medie) am dat vreo 50 de lei (plus un sos, hai), lucru ce face acest produs destul de scump, având în vedere că mulți îți dau oferte de 1+1 la sub 25 de lei. Tot Jerry îți dă un bol mic de salată la 8 lei deci iar...prea scump.

Nu recomand această pizza. Aș putea să mai încerc altele dar...la ce folos? Sunt alții în Constanța ce fac pizza mai bună, pe gustul meu minim acceptat.