Cainii de exemplu nu au aspiratii mari. Locul lor e destul de stabil, ei nu cer mult si nici nu vor mult. Ei sunt acolo cand ai nevoie de ei si ei sunt mereu aceasi. Oamenii sunt de o existenta complexa, ei vor mereu ceea ce nu au. Daca vad alb vor neaparat sa vada si negru si daca simt dulce vor neaparat sa simta si amar. De unde nevoia asta obsesiva de a trai totul? De ce sa vad toate minunile lumii si de ce sa gust toate delicatesele lumii? Doar pe pretextul ca viata e scurta si ca ar trebui sa ma grabesc sa incerc totul? Cate din ceea ce facem nu le facem fortat? Poate simtitm rezultatul a fi bun dar asta inseamna ca ar trebui sa cautam bunul din toate? Nu cumva suntem prea lacomi?
Problema cu oamenii nu e ca pleaca, ci ca nu se mai intorc. Sunt capabili sa lase totul in urma din neputinta de a mai continua. Prefera sa infrunte necunoscutul noului decat necunoscutul unei continuari. Totul e asa trist si totul nu inceteaza. A fi om nu-si are nici un inteles in lumea asta in care definitiile isi gasesc zeci de sinonime care oricum nu inseamna nimic. Pentru niste nefiinte ne plangem cam mult...
Bang Gang - Inside
2 comments:
Curiozitatea a omorat pisica. Oamenii sunt curioasi, de-aia vor sa incerce ceva nou. Ei cred ca acel nou le va aduce experiente superioare (la cele pozitive ma refer), insa de foarte multe ori raman doar cu un gust amar. Dar hei, pentru a aprecia dulcele la justa lui valoare, trebuie sa ai un termen de comparatie - amarul. Desi, pana si eu ma indoiesc de afirmatia asta. De ce trebuie tot timpul sa compari ceva? De ce nu poti sa iei un lucru asa cum este, nu ca este mai bun sau mai prost decat altul?
Of... asta e o discutie fara sfarsit.
Da, cam aiurea comparatia...ideal e sa dai de ceva cu care esti compatibil.
Trimiteţi un comentariu