.:: sfarsitul lumii e irelevant

Vorbim de dezvoltare, durabilitate, planning pe termen lung, insa de ce conteaza astea? Ne preocupa atat de mult generatiile viitoare incat uitam de noi, si cand zic de noi ma refer fix la propria noastra persoana.

Cele mai absurde si inutile informatii sunt cele despre Pamant, care se presupune ca o sa moara peste cateva milioane de ani sa zicem. Ok, sa zicem ca moare si peste 150 de ani. Pe mine, individul muritor cu speranta de viata de maxim 110 ani, de ce m-ar afecta? Eu am doar o viata care oricum se duce destul de repede si inutil. Cel mai bun caz ar fi sa las un urmas sa zicem. Pentru ce? Nu ca as fi egoist, insa de ce m-ar bucura asta? Ba chiar ar trebui sa ma ingrozeasca stiind in ce lume malefica l-as face. Viata nu este nimic decat un joc sec al unor actori seci. Deci nu m-ar bucura urmasii de care oricum n-as mai putea sa ma bucur dupa ce mor iar daca m-as bucura, cei vii n-ar stie asta. Sa zicem atunci ca scopul e sa las ceva in urma, sa plantez un copac. Ajung celebru ca Eienstein, pentru ce? Sa ajung subiect de disputa sau motiv de crima pentru niste fanatici impartiti in diverse concepte si idealuri subiective sau subiectiv generalizate? Ce mostenire e asta? Si de asemenea, as fi mort si n-ar mai conta. Se vorbeste despre progres tehnologic si informational, ba chiar se urla in gura mare ca de asta avem nevoie sau se urla in gura mare de bucurie ca am descoperit nu stiu ce lucruri. Cu ce ma ajuta pe mine? Cu ce ma ajuta pe mine daca traiesc in Romania? Cu ce ma ajuta pe mine daca traiesc in Africa? Cu ce dracu ma ajuta pe mine daca traiesc in Africa intr-un sat mic? Daca sa zicem ca locuiesc acolo si aud de panouri fotovoltaice imi imbunatateste viata cu ceva? Poate pe termen lung aceasta inventie isi va intinde bratele si va ajunge si in satul meu. Ok, in cat timp? Probabil cam in vreo 100 de ani asa, probabil. Pai eu sa zicem ca am 32 de ani cand am auzit de asta, ce fac pana atunci? Ma bazez pe vorba seaca "speranta moare ultima"? Este o vorba foarte trista si nu vreau sa ma incred in ea. Totul e inutil si orice progres este doar o frectie la piciorul de lemn al multimii si mult mai important este o frectie la piciorul de lemn al individului.

Ma intreba cineva daca sunt mai importante femeile sau daca sunt mai importanti barbatii. Multi ar raspunde in functie de orgoliu, poate si mai multi ar zice ca ambii sunt importanti. Eu spun ca nici unul nu e important. Nu putem trai unul fara celalalt, dar nu asta era intrebarea. Si chiar daca ar exista doar femei sau doar barbati pe lume, n-ar fi o problema. Ar disparea omul se zice. Nu e asa. Daca eu as trai intr-o lume doar cu barbati n-as considera ca e sfarsitul lumii. As considera, cum oricum o faceam, ca e sfarsitul meu. Tehnic si logic, da, nu ar mai aparea oameni noi. Insa asta e problema mea in ce fel? Pentru mine oricum Pamantul se sfarseste odata cu moartea mea. Deci de ce mi-as pastra gandurile astea de continuitate cand nu e cazul? A, continuitate. Speranta ta e defapt dorinta de a fi nemuritor. Stii ca ai sa mori candva dar nu vrei sa accepti asta, asadar faci copii, construiesti locuinte si poduri, descoperi tehnologii, iti faci de lucru...doar ca sa nu te lovesti de adevarul dur si rece ca intr-o zi pur si simplu ai sa mori.