Ne nastem singuri, murim singuri, dar de asemenea traim singuri.Suntem singuri, mai ales in autobuz, cand stam si incercam sa ne gandim la cum sa ne gandim ca nu suntem in locul ala. Te uiti pe geam incercand sa ignori lumea din jur sau uneori fixezi lumea cu privirea, incercand sa comunici cu ei doar din priviri. Uneori avem mici momente interesante cand vedem o persoana asteptand in statie si ii zambim. Poate ne zambeste si ea, dar masina pleaca si momentul de dinainte nu a insemnat nimic, nu are continuare. Si tu si persoana din statie sunteti singuri.
Nu toti sunt colerici, energici, sociali sau sociabili. Acestia fara un astfel de caracter sunt cei mai singuri, chiar si daca vor atentie sau apropiere, ajung sa fuga de ea caci raman neintelesi. Acestia se complexeaza cel mai mult de acest paradox si nu stiu ce altceva sa faca. Poate ai vrea sa te ridici si sa faci doar ce vrei tu, fara sa-ti mai pese de altii, insa...ce-i de facut? Pentru majoritatea, viata e o rutina, suntem ca niste copii care vor sa ajunga la dulciurile puse sus pe frigider, insa suntem prea mici ca sa ajungem la ele. De multe ori un scaun nu ne ajuta iar daca ar ajuta, ne-am primi pedeapsa cuvenita. Asa ca ce-i de facut? O realizare cere multe, iar aceste multe lucruri nu-s usor de dobandit sau poate sunt chiar imposibile pentru un anumit mediu sau un anumit caracter. Traim ca sa ce? Sa ajungem la batranete si doar atunci sa avem curajul sa spunem ca viata e scurta si ca am trait-o degeaba? Multi batrani au aroganta de a da altora sfaturi, un fel de "nu fa ce am facut si eu", insa cine asculta? Practica graieste mai convingator decat aceste ultime vorbe ale unui simplu om, care moare singur in aceasi singuratate in care s-a aflat mereu.
Daca si atunci cand ne tinem de mana cu cineva ne simtim singuri, ce sanse mai avem la o viata alternativa? Probabil tine de compatibilitate insa compatibilitatea nu se afla in una din cele 10 cutii din dulapul tau ci este un adevarat ac in carul cu fan. Oricum, totul e subiectiv, totul! Asadar ramane de vazut pentru fiecare in parte cum se vor aseza piesele.
silent hill 4 - room of angel
5 comments:
cel mai greu e cand esti inconjurat de foarte multe persoane si totusi te simti al naibii de singur...asta e toposu' singuratatii...#-o
dar oare cati dintre cei ce ne inconjoara nu gandesc la fel..?nu se simt la fel de singuri? daca macar am incerca sa-i vedem..sa-i descoperim...sa lasam putin partea in care ne lamentam de singuratatea noastra si sa ne indreptam catre o alta persoana singura....2 singuri ar forma o...un...
sau nu?! :|
come on... n-are cum sa fie asa de rea viata asta. exista multe lucruri care te fac sa zambesti, depinde de tine. daca te dezinhibi putin e posibil sa mearga. razi zgomotos cand vezi o faza intr-un film, fara sa iti fie frica de peretii subtiri. (eu zambesc numai gandindu-ma ca a trebuit o data sa pun pauza ca nu ma opream din ras si aplaudam singura in fata tvului). cand esti neinsotit in autobuz si te uiti pe geam, inchipuieti ca esti intr-un oras stain, care nu l-ai vizitat niciodata, ca esti la londra sau in mumbai si ca esti un turist... mie imi da o senzatie de gol uimitoare.
de murit mori singur, in cel mai fericit caz... nu ai vrea sa fii victima unei catastrofe naturale. trebuie sa mori stiind ca ai facut ceva, ca ai stat 40 ore la coada pentru un bilet al concertului mj ca sa nu mai dansezi singur in sufragerie...
toate rahaturile astea fac sa conteze
cheer up !!!
nu Saddeea tot singuri sunt si ei si te expediaza
Andra, daca puteam sa ma cheer up cum trebuie o faceam, insa simt ce simt
Melodia foarte inspirat aleasă...
Într-o notă mai veselă, dar relevant pentru subiect:
http://www.wulffmorgenthaler.com/default.aspx?id=f7eb0993-d27e-4c5d-aeae-88d1218c9837
ms, aia cu matematica e tare...era s-o patesc si eu la liceu
Trimiteţi un comentariu