.:: motive de manie a copilului

Copilul poate ajunge manios din mai multe motive bine intemeiate. Unul din acestea este faptul ca a trebuit sa invete din greseli. Pai, daca eu invat din greseli, ce spune asta despre invatatorul meu?

Pentru non-adeptii subtilitatii, clarific ca invatatorii fac greseli. Mi se pare mie sau orice vorba romaneasca de incurajare are un scop meschin in spatele ei?

"Invata din greseli...caci lucruri facute bine eu nu cunosc"

"Toti incep de jos...asa ca ia lopata asta si dovedeste-ti dorinta de a fi candva mai bun"

Copilul ajunge nervos si satul de umilinta, caci prin umilinta a invatat multe, chiar si de la parinti. In loc sa ni se explice, s-a ras de noi, astfel am fost nevoiti sa invatam ca animalele salbatice ce suntem ca focul arde. Altii au tipat la noi sau ne-au umilit mirandu-se cum de nu stim nu stiu ce porcarie. Mirarea asta este intentionata si devine amplificata pentru a-ti spune cu sau fara alte cuvinte ca esti prost.

Chiar vroiam ieri sa scriu un articol intitulat "Dialog cu Dumnezeu", cu subiectul oamenilor care cred ca poarta dialoguri cu Dumnezeu, cel care stie tot. Oamenii astia sunt stresanti rau, sunt aceia care mereu se mira de orice din aria sa: "cum? nu ai invatat despre asta?", "cum, nu stii asta?". Nu doar profesorii, ci orice om care respira si are o mentalitate de atotcunoscator, alipita de mentalitatea că si restul ar trebui sa fie asa.

Ziceam mai sus ca un copil are motive bine intemeiate ca sa fie nervos pe ceva. Alt motiv de manie este fix acest lucru: multi ii spun ca nu au motive sa fie asa suparat, ca e doar copil sau ca pur si simplu nu are dreptate. Ce justitie este asta?

Esti indemnat catre dialog, apoi esti provocat sa-l adopti cat mai bine. Iti dai seama ca e important, asa ca te informezi, citesti, te perfectionezi si afli cu stupoare ca vine o vreme cand tot ce ai vrut sa aplici nu este permis de catre aceasi societate care nu doar ca ti-a dat de inteles, dar ti-a zis ca tu trebuie sa fii mai bun. Si uite asa am ajuns la alt motiv de manie, minciuna. Stim cu totii ce si cum, dar vreau sa evidentiez ceva. Sunt unii parinti care iti spun multe, lasa-l pe Dumnezeu, lasa-l pe joe-viitor doctor daca va fi bun si cuminte, lasa-l pe dupa munca si rasplata, ci ia-l pe acela mai banal. "Fii cu bun simt", "Fii cinstit", "Fii ordonat" si cand colo vedem in practica altceva. Scopul scuza mijloacele ne zic ei, sunt prea grabiti sa lase putina curatenie in urma sau sunt prea saraci ca sa fie cinstiti sau rationali, in concluzie "tu esti ala micu, eu ala mare, ce zic eu e lege asa ca taci". La asta se raporteaza totul, la un "eu am dreptate" sfidator. Da, este sfidator, doar pentru ca un om te-a nascut nu inseamna ca acel om trebuie sa te calce in picioare fizic si moral. Multi se baga in viata altora din moralitate oarecum zicand "ba, dar tu cum poti sa vorbesti asa cu parintii tai?", insa ei nu stiu adevarata poveste a ta, nu stiu cat de greu ti-e sa fii nascut intr-o cutie a paradoxului existential asa cum stii tu.

Romanii sunt certareti, despre altii nu stiu. Din sechele romanesti as spune ca nu cred ca undeva e mai bine, asta ca sa nu par naiv in caz contrar, insa trebuie sa luam in calcul ca mereu am fost fortati sa ne inchidem in definitii scurte, vagi si obscene. Trebuie sa ne orientam catre un echilibru bun si sa fim noi aceia care ne invatam singuri adevarurile vietii iar daca oamenii acestia simpli si rationali sunt nervosi, nimeni nu ar putea sa-i judece pentru asta, caci din pacate trecutul nu se reintoarce iar viitorul este incert.

linkin park - numb