De ce oare e atat de greu sa fii om? Nu intreb cu privire la ranit ci cu privire la statuia aia de fiinta care nu poate simti sau intelege ce inseamna sa fii ranit.Practic, sunt oameni in jurul tau sau tinandu-se de mana cu tine, si nu vad, nu vad cum esti, nici partile bune nici alea rele. Vad doar lucruri simple, zambete ieftine sau dureri superficiale, si atat. E dureros si enervant in acelasi timp, sa treci ani de zile printr-o stare proasta de exemplu, si nimeni sa nu vada si sa inteleaga. Cum am zis si azi, nu le pasa cu adevarat, ei nu te vor cand ai un defect, oricat de mic sau trecator e. Si cand te vor, se fac ca te inteleg, dar tu tot singur esti, cu un chin atat de vechi si adanc incat te miri cum de poate fii atat de greu sa fii om, si sa nu recunosti un alt om. E dureros cand tu simti chinul atat de adanc ca 100 de cutite infipte in tine, si altii nu simt nici macar un cutit din durerea ta. Cum e posibil? Chiar atat de greu e misterul sentimentelor si starilor psihice?
Despre ce vorbesc? De durere? Si ma simt enervat ca trebuie sa repet asta, de parca ar fi atat de straina durerea. Sentimentul adevarat inseamna sa simti si durere, iar cand vrei sa asculti pe cineva il intrebi ce are, nu te dai un pseudo psiholog sau om pozitiv, propunandu-i sa se simta mai bine! Ahh, ce oameni geniali. Sa ma simt mai bine, sa fac ceva, ia uite cum imi ziceti voi cele mai noi lucruri de pe Planeta asta. Nu m-as fi gandit niciodata ca vreau o schimbare in mai bine si ca pentru ca aceasta schimbare sa se intample, trebuie sa actionez cumva pozitiv. Deloc nu m-am gandit. Oameni seci. Nu, oameni prosti!
E greu sa fii om, pentru unii e greu sa fie oameni, e greu sa simta, sa fie empatici, logici sau sinceri. Pur si simplu, asta e iar unii sunt sortiti sa planga mai tare decat rad.
Disturbed-Darkness
3 comments:
Cred ca oamenii nu pot intelege ca de multe ori nu ai nevoie de sfaturi, simti nevoia doar sa te descarci si de cineva care sa te poata asculta si care sa inteleaga prin ce anume treci. Cand nu te vad in apele tale, oamenii sar cu sfaturi si vorbe goale de genul "o sa fie bune", "lasa ca trece", fara sa stie macar despre ce e vorba. In general nu ascult de sfatul nimanui, dar povestind cuiva o problema ce ma framanta, reusesc sa imi dau seama singura care e solutia cea mai buna.
Exact, cam ca la psiholog. Incepi sa vorbesti si auzind vorbele realizezi multe. Chiar si asa, ai nevoie si de intelegere de la altii, iar altii stau cam prost la capitolul intelegere si rabdare.
asa e, se empatizeaza doar la nivel superficial !
d-asta probabil ''marile dureri sunt mute !''
Trimiteţi un comentariu