::: Discutii matinale despre Dumnezeu

Nici bine nu m-am trezit din somn si mi-au sunat la usa trepadusii lui Dumnezeu. Doua femei care au mai trecut pe aici si care intrebau de maicamea. I-am zis ca nu e acasa si au cam inceput sa "se dea" la mine. Mi-au zis ca poate ma intereseaza si pe mine, ca ultima oara cand au trecut mi-au lasat si niste materiale, pe care eu desigur ca le-am cam aruncat la gunoi.

Le-am zis ca nu ma intereseaza, ca eu am alt set de principii cand vine vorba de credinta. De acolo a urmat o discutie filozofala de vreo 10 minute. Ma streseaza cand eu aduc argumente construite si persoanele credincioase vin si imi arunca generalitatea Dumnezeu. Le-am spus ca raman impartial, insa am dubiile mele in privinta acestui subiect delicat. Le-am spus de asemenea ca nu consider ca este de neglijat aportul omului la propria lui viata. I-am zis si partea cu sensul vietii care este sa dai sens vietii tale, insa persoana cu care vorbeam mi-a spus ca acel sens vine de la Dumnezeu. I-am zis ca poate cumva mostenim o istetime de la El, insa noi facem alegerile astea si noi ne construim viata. Tipa tanara cu care era tanti cu care vorbeam, parea usor pierduta. Cred ca i-am cam zdruncinat valorile.

Pot sa port discutii extrem de mature si detaliate, insa nu-mi place cand credinciosii scot din senin un "da...si asta este de la Dumnezeu". E ca si cum cineva incearca sa-ti vanda o masina, spunandu-ti ca e rapida si cea mai buna. Tu ii intrebi unde s-a fabricat, cat consuma si ce sisteme are, dar ei iti raspund iar ca e rapida si cea mai buna. Asadar, nu pot fi numit ignorant cand Dumnezeu nu-si califica personalul.

Chiar si asa, raman impartial. Pana acum ceva timp, ma luam rau de tot de crestinism sau catolicism, insa prefer sa raman pe calea mea, observand parerile lor, fara sa-i critic prea dur. E setul lor de valori, iar pana la vreo revelatie spirituala anume, eu raman cu ale mele.