::: motivul existentei mele

Sa zicem ca stii ca trebuie sa-i dai vietii un scop, ce se intampla cand scopul nu poate sa apara caci tu esti pur si simplu prea diferit de ceilalti.

Ma uit rece la impresii seci ce spun ca imi cunosc tiparul, ma uit rece si la teoriile limitate ale unor oameni care nu inteleg ce inseamna sa simti ceva diferit fata de rutina. Multi iti zic ca nu ai dreptate, si cand pasesc cu tine 2 metri in iadul tau isi cer scuze si iti spun ca nu stiau ca lucrurile stau chiar asa. Si asta ma lasa rece de asemenea.

Cum poti trai cot la cot cu atata rau si superficialitate. Toti sunt papusi fara papusari si toti sunt lipsiti de sentimente adevarate. Aplauda in van orice lucru care le da impresia ca trebuie sa aplaude, canta in cor nu pentru un scop maret ci doar pentru scopul de a canta in cor. Le face bine asta, pentru cateva minute, apoi se intorc cu fata la proprii lor pereti reci si crapati. Sau poate doar sunt eu asa prea diferit pentru a vedea altfel, lucru care devine din ce in ce mai evident pe zi ce trece. Da, sunt un retras, insa asa m-am nascut. Nu poti schimba un om, mai ales pe motivul ca ceilalti se inteleg si fac aceasi treaba. Poate unele persoane sunt pur si simplu menite cumva sa fie atat de diferite, intr-o luma in care multimea e populara. Toti zambesc acelasi zambet fals si toti canta pe acelasi ton afon, isi fac prieteni doar ca sa aiba o baza in cineva nu ca sa-i respecte sau sa-i iubeasca, isi fac familii caci asa spune societatea si celalalte familii, dar lor nu le pasa de fapt de bucuria ta sau sensul unei familii, ei doar vor sa fie confortabili in bratele cunoscutului limitat. La toti le este frica si din frica asta ies monstrii de toate nuantele. Un ucigas si un om lingusitor au atat de multe in comun. Toti ajung intr-un punct in care se reseteaza pentru a alege o alta cale, insa resetarea nu-i completa si in urma raman...probleme.

Sunt profetul propriei mele vieti si multi incearca sa ma vindece de aceasta boala. Multi imi recomanda sa o iau de la zero, insa mintea si sufletul omului nu are cum sa-si stearga trairile. Nu exista zero. Exist doar eu, intr-o forma nefamiliara.