::: Regrete fara rost

Regretam si iar regretam, ba chiar unii isi urmeaza cursul vietii in umbra regretului. Nu ar trebui sa fie asa, mai ales avand in vedere mecanismul implicat.

Luam regretul mare, regretul trecutului. Multora le pare rau ca si-au pierdut ani din viata nefacand ceva anume, ceva ce probabil fac in prezent. De multe ori, gandirea asta duce la un conflict, mai ales cu mediul exterior. Adica oamenii cu gandirea asta au impresia ca trebuie sa faca toti ca ei, ca sa nu regrete mai tarziu ceva anume. Oamenii astia se inseala complet.

Crezi ca acum 7 ani de exemplu, ai fi facut altceva daca ai fi avut ocazia sa te intorci in timp si mai ales daca ai fi stiut ce stii acum? Pai...nu e posibil si nici corect. Daca te-ai intoarce in timp si ai stii ce stii acum, ai fi cam fals si robotizat, deoarece regretele se acumuleaza pe baza unor experiente. Ba chiar regretele uneori denota o istorie bogata si un caracter lucrat in timp. Nu putem spune ca vom face altceva daca ne intoarcem in timp, deoarece nu avem istoria din care erau formate regretele. Drept urmare, regretele sunt conditionate de timpul trecut si sunt ilogice in raport cu o perioada de timp atat de lunga.

Un regret ar trebui sa aibe un sens destul de mic, in raport cu durerea pe o perioada de ani de zile. Cand ai un regret ce implica o fapta curenta savarsita intentionat sau nu, ar trebui sa inveti din ea si sa treci mai departe. Esti om desigur, si iti pasa, insa nu ajuti pe nimeni daca stai prea mult si contemplezi. Timpul nu se intoarce inapoi, si chiar daca ar face-o, v-am zis ca nu ar fi corect si logic sa avem cunostintele fara o baza.

Corect din punctul de vedere al naturii omului sau al creierului uman. Daca te-ai intoarce in timp ca sa indrepti un regret, te vei reseta la ceea ce erai inainte si vei face aceleasi greseli, caci desi conditia era sa cunosti ceea ce cunosti acum, natura nu te-ar lasa sa faci asta caci regretul presupune greselile sau intamplarile petrecute intr-o perioada de timp. Daca printr-un miracol ai putea sa-ti pastrezi memoria, ai constata ca poti de fapt sa intri intr-o belea si mai mare. De ce? Caci viata e imprevizibila si sa zicem ca am fost generos la faza cu pastratul memoriei, dar chiar si cunoscutul viitorului sa vrei? Ar fi prea de tot si prea lipsit de emotii.

Oricum ai lua-o, regretul pe termen lung e inutil, ba chiar de multe ori este interpretat gresit. Suferinta dauneaza, insa poate si sa ajute. Un om cu regrete nu incepe niciodata de jos, are deja cunostinte destule despre multe, asadar are un avantaj fata de multi care inca plutesc prin viata fara sa stie exact unde se afla. Omul cu regrete macar stie ce-l doare. Deci se poate asemana cu un caz de "tot raul spre bine".

Asadar ar fi bine daca am lasa regretele la o parte si ne-am concentra pe viata si pe sensul ei. Care e sensul vietii? Sensul vietii este sa-i dai un sens vietii tale.