:: Nu ma tin de cuvant

Nu, nu poti avea incredere in mine! Nu in cazul asta. In cazul asta, nu ma tin de cuvant.

Multi se uita in ochii timizi ai unui tanar si isi spun ca ochii lui doar pamantul vede, insa adevarul e atat de diferit. Chiar si ochii unui tanar copil pot sa vada atat de multe, si sa domine atat de multe sfere ale vietii. De mic copil gandeam si simteam multe, insa imi propuneam sa ma comport cumva anume, mai calculat. De la un timp, mereu imi gaseam o perioada noua in care sa ma reinventez, sa zic ca o sa fac lucrurile altfel. Imi promiteam mie si altora ca o sa fiu ceva nou. Dar nu ma tineam de cuvant, mai ales cand venea vorba de iubire sau atractie.

Imi ziceam ca o sa uit pe cineva, dar cumva tot acolo ajungeam. Sufeream dar ma gandeam logic si filozofic, ca n-am de ce sa sufar. De unde atat, nu puteam sa ma pacalesc singur. Asa ca iar ajungeam in fata unui vechi obstacol sau pur si simplu in fata cuiva din trecut. Ti-ai promis ca n-o s-o mai faci, dar iar ai ajuns acolo: in bratele cuiva, in mintea cuiva sau cu mintea la cineva. Iar te-ai lasat prada felului tau de-a fi. De fapt asta e chestia: vorbim de un fel general de-a fi, este ceva uman. Ajungi mai incolo sa fii si mai serios, zici tu uitandu-te la calendar si la anii trecuti, insa iar te scapi si ajungi in trecut. Iar esti om. Cei care se abtin sunt vedete, insa oare ar trebui sa fie? E uman sa simti lucrurile astea si poate e un semn ca ai treburi neterminate. Nu stiu, dar cand vine vorba de emotii si sentimente...nu ma tin de cuvant! Poate asa si trebuie...