
Ce mai zic? Ce mai fac?
Pai de cand am plecat anul trecut in Italia m-am "injectat" cu o doza serioasa de adrenalina care este necesara pentru orice adaptare. Adica inainte de asta, eram asa aproape de moarte clinica. De atunci, de la plecare, am devenit mai activ, desi asta imi cam tulbura apele felului meu adormit. De cand m-am intors inapoi in tara am zis s-o tin tot asa, cu energie, ambitii, mai multa actiune si mai ales mai multa ordine.
p.s. Repet asta caci vreau sa se inteleaga ceva. Eu eram disperat intr-un timp si deveneam din ce in ce mai inchis si nebun. Stiam ca trebuie sa plec undeva, macar o saptamana la munte, ca sa ma refac, sa am putina schimbare. Dar n-o faceam, si ma adanceam. Apoi am ales sa plec din tara si asta a ajutat mult. Asadar, sfatul meu, vital chiar: luati-va o pauza. Chiar daca stai toata ziua aiurea sau mai ales daca faci asta, pleaca undeva, ia-ti o vacanta si probabil te vei simti mai bine. Vei avea sansa sa faci putina "curatenie" in cap si in suflet.De la inceputul anului am pornit cu ceva fix - cu miscarea fizica - pe care am transformat-o intr-o rutina riguroasa. Mi-era mai la indemana probabil, de aia am ales asta. Ideea nu era doar sa fiu sanatos sau sa arat mai bine ci si sa respect un program anume, un plan anume.
Chiar nu e usor sa faci ceva anume zi de zi, desi asa ar parea, trebuie s-o repeti cu strictete si sa te obisnuiesti cu repetitia. Am inceput apoi s-o iau inainte cu auto-motivarea standard si mi-am pus pe foaie ganduri, concluzii si masuri ce trebuiesc luate. Toate astea ajuta mereu, mai ales cand iti pica din cer ceva. Ca pica din cer norocul nu e mit, mit e ca toti se descurca in acele cazuri. Daca ai antrenament mintal si comportamental, poti sa faci multe, chiar daca esti necalificat sau nou in ceva.
Ajungem astfel la munca. Sunt de aproape 2 luni la un loc de munca foarte bun si uite ca ma descurc. Sunt destul de agitat la munca si bagat in priza mereu, mai ales ca ma ocup si de cateva treburi de Marketing. Muncesc de dimineata pana seara si uite ca nu mi-am pus epoleti pe umeri, nu ma iau de cunoscuti zicandu-le ca sunt lenesi si ca nu fac nimic cu viata lor si nici nu ma laud superficial asa de sus spunand "
lasa ba, sa muncesti tu si apoi mai vorbim...". Deci as putea spune ca am confirmat un mit, ca oamenii astia care au asemenea fraze in repertoriu,
sunt intradevar plangaciosi si nesuferiti, nicidecum muncitori, extra ambitiosi si admirabili. Dar hai, sa ma vad cateva luni in ritmul asta si o sa pot sa ma iau mai precis de astfel de caractere. In general,
acritura e acritura, indiferent de munca sau program de lucru.
Asadar, ambitia care mi-am facut-o si mai ales procesul de a
DECIDE ceva, m-a pus in rolul asta. E destul de dificil, mai ales pentru cineva mai "negru" de fel si inca ma aflu mai mult in procesul de observare si testare decat in procesul de traire, dar este poate un inceput care duce catre ceva mai bun. Momentan prefer sa nu ma lansez prea mult in pozitivism sau chiar si in negativism.
Spuneam de curand ca mi-am lasat balta "iubirea" mea obsesiva, deci controlul in viata personala si apoi profesionala mi-a permis sa ma aventurez si in cel mai important capitol: cel intim.
E nebunie parca sa iei atatia tauri de coarne deodata, insa...sunt si eu zodia taur daca nu stiati. Si da, stiu, dau de baut, mai de curand decat credeti. Lasand obsesia, am putut sa ma ocup de o relatie adevarata care pe parcurs are multe sanse sa devina ideala. Am avut o relatie on-off timp de 3 ani. Cine stie, poate de data asta o lasam doar pe ON.
Cam atat pentru azi, probabil o sa mai scriu in curand despre cum decurge o zi de munca si ce-mi mai ramane mie de facut in cateva ore libere care sunt precedate apoi de somn. Hai sa va dau un sfert din programul meu dupa munca: ma uit la filmul The Office. E asa aiurit, dar si amuzant. Hai, gata, papa!